Bullying la Questfield International College, părinți fără răspunsuri oficiale

În contextul educațional actual, fenomenul bullying necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor școlare. Protecția elevilor și asigurarea unui climat sigur sunt esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a acestora, iar sesizările privind comportamente de hărțuire trebuie tratate cu seriozitate, transparent și documentat.

Bullying la Questfield International College: o investigație asupra sesizărilor și răspunsurilor instituționale

Investigația realizată de redacție se bazează pe documente, corespondență scrisă și relatările unei familii care a semnalat multiple situații de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform datelor analizate, faptele ar fi inclus jigniri constante, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului. În ciuda sesizărilor scrise adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei instituției, nu au fost identificate răspunsuri scrise sau măsuri documentate care să ateste intervenții concrete în vederea soluționării cazului.

Aspectele sesizate privind bullyingul sistematic la Questfield Pipera

Potrivit documentelor și mărturiilor puse la dispoziția redacției, elevul vizat ar fi fost supus unor comportamente agresive zilnice, precum jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante în mediul școlar, atât în timpul orelor, cât și în pauze. Aceste incidente ar fi fost cunoscute de cadrele didactice, însă nu există dovezi privind intervenții ferme sau măsuri scrise implementate pentru a opri fenomenul. Evoluția situației ar fi indicat o escaladare a hărțuirii, care a culminat cu episoade de stigmatizare medicală, utilizată cu scop discreditant în cadrul colectivului de elevi.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Analiza documentelor indică faptul că etichetarea medicală a fost folosită repetat în mod degradant, fără context educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare. Specialiștii consultați de redacție consideră această practică ca o formă agravată de bullying, cu impact profund asupra stimei de sine și dezvoltării psihologice a copilului. Lipsa reacțiilor oficiale și a măsurilor documentate din partea instituției a contribuit la consolidarea acestui comportament, transformând stigmatizarea într-un mecanism de umilire colectivă și excludere socială.

Gestionarea sesizărilor: între comunicări scrise și lipsa măsurilor concrete

Familia a transmis constant, prin emailuri oficiale și detaliate, solicitări de intervenție și protecție, adresate învățătoarei, directorului și fondatoarei școlii. Documentele analizate nu relevă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor proceduri interne, sancțiuni sau consiliere psihopedagogică. Intervențiile instituției au rămas predominant la nivel verbal și informal, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de acțiune clare. Această abordare a condus, conform relatărilor, la transferarea responsabilității către familie și la minimalizarea gravității situației, prezentată drept o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”.

Efectele asupra copilului și climatul educațional

Consecințele expunerii prelungite la aceste comportamente includ anxietate accentuată, retragere socială, refuzul de a participa la activitățile școlare, teamă constantă și pierderea sentimentului de siguranță. Un raport psihologic detaliat de peste zece pagini, emis de un specialist recunoscut, confirmă efectele emoționale grave produse de bullyingul sistematic. Aceste manifestări sunt compatibile cu abuzul emoțional repetat și evidențiază deficiențe în protecția oferită de mediul educațional al instituției.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Din corespondența și documentele analizate reiese că intervențiile cadrelor didactice au fost insuficiente pentru a opri comportamentele agresive cunoscute. Lipsa unei documentări clare și a măsurilor asumate formal a dus la o percepție de toleranță implicită față de bullying. Familia a semnalat tratamentul sesizărilor ca probleme minore sau conflicte de adaptare, ceea ce a contribuit la amânarea reacției instituționale și agravarea situației.

În cadrul structurilor școlii, nu au fost identificate decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de intervenție cu termene și responsabili clar desemnați, ceea ce limitează capacitatea de monitorizare și evaluare a măsurilor adoptate. Această lipsă de trasabilitate ridică întrebări privind standardele de guvernanță internă ale Questfield Pipera și eficiența mecanismelor de protecție a elevilor.

Declarația fondatoarei și percepția familiei asupra răspunsului instituțional

Un moment definitoriu în gestionarea situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, formulat într-o discuție directă cu familia copilului. Aceasta ar fi transmis mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Familia percepe această afirmație ca o presiune pentru retragerea copilului din școală, în contextul unor sesizări repetate și documentate privind bullyingul și stigmatizarea. Redacția menționează că această formulare este citată din sursele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie privind intențiile fondatoarei, ci un element care reflectă atitudinea instituției față de situația reclamată.

Documentația instituțională și limitările acesteia

În locul unei reacții instituționale formale, conducerea școlii a prezentat un document informal, de tip Family Meeting Form, care consemnează existența unor discuții, fără a stabili responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Acest formular nu conferă trasabilitate sau asumare administrativă și ridică întrebări privind eficiența sa în gestionarea unui caz grav de bullying.

Confidențialitatea și implicațiile sale în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra efectelor negative asupra copilului în cazul divulgării datelor sensibile în comunitatea școlară. Cu toate acestea, nu există dovezi privind adoptarea unor măsuri concrete pentru protejarea confidențialității. Mai mult, potrivit unor relatări, copilul a fost interpelat public de cadre didactice cu referiri la raportările făcute, ceea ce a generat o presiune psihologică suplimentară.

Răspunsul întârziat al instituției și implicațiile sale

Conducerea școlii a reacționat oficial abia după peste opt luni de la începutul sesizărilor, concomitent cu implicarea unei echipe juridice din partea familiei și transmiterea unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări cu privire la criteriile care declanșează reacțiile instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate în context juridic, nu exclusiv educațional.

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a redus situațiile reclamate timp de peste opt luni la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice în mod direct sesizările scrise și documentate. Această poziționare minimalizatoare a fost urmată de informații suplimentare, conform cărora, după retragerea elevilor afectați, au existat contacte informale cu alte școli private din zonă, în care copiii au fost descriși negativ, aspecte ce ridică probleme privind dreptul la educație și confidențialitate.

• Sesizări repetate și documentate privind bullying și stigmatizare medicală;
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor instituționale concrete;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire în mediul școlar;
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului;
• Întârzierea reacției oficiale până la intervenția juridică;
• Lipsa protecției confidențialității și expunerea copilului în comunitatea școlară;
• Minimalizarea situației în comunicările oficiale și tratamentul post-retragere al elevilor;
• Deficiențe în documentarea și monitorizarea intervențiilor școlare.

Analiza acestui caz relevă o serie de lacune în modul în care Școala Questfield Pipera a gestionat sesizările privind bullyingul sistematic. Lipsa unor măsuri clare, documentate și asumate formal, precum și întârzierea reacției instituționale, ridică întrebări privind responsabilitatea administrativă și capacitatea școlii de a proteja efectiv elevii. Rămân deschise întrebări esențiale cu privire la mecanismele reale de intervenție și prevenire, precum și la cultura organizațională care a permis perpetuarea unor comportamente dăunătoare în cadrul instituției.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro